top of page
This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.Start Now

Inceputurile unui sport ce separa baietii de barbati

Cand se discuta despre originile pugilatului trebuie mers cu mii de ani in urma. 3000, 5000, 10 000, e greu de spus. Dovezile, scrise sau cioplite, sunt contradictorii altele noi aparand din timp in timp in diferite colturi ale lumii. Personal tind sa cred ca originea boxului se afla in momentul in care primii doi oameni au avut ceva de impartit.

Exista un monument funerar din Egiptul Antic datat din 3000 - 3500 i.e.n pe peretele caruia sunt desene care dovedesc ca boxul era la mare cinste in acea vreme. Placi descoperite in Mesopotamia si basoreliefuri gasite in jurul Bagdadului avand cam aceleasi varste (4500 - 5000 de ani) infatiseaza luptatori in pozitie de garda.

In acceptiunea generala s-a impamantenit ideea ca originile boxului antic se afla in Grecia in timp ce boxul modern are ca punct de pornire Anglia.

Intrecerile pugilistice din vechea Grecie erau extrem de violente, ele desfasurandu-se cu pumnii goi fara vreo limita de timp. O epigrama dedicata pugilistului Stratofon spune ca “Dupa 20 de ani de lipsa, cand s-a intors acasa, Ulise a fost recunoscut de credinciosul sau caine Argos, dar tu, Stratofon, dupa 4 ani de pugilat ai devenit de nerecunoscut nu numai pentru caini ci pentru intregul oras”. O alta scriere relateaza ca pugilistul Euridamos, cu falca sfaramata de o lovitura, si-a inghitit toti dintii si a continuat lupta, ceea ce a dus la abandonul adversarului sau care a spus ca un asemenea adversar nu poate fi invins ("Careul magic" de Paul Ochialbi, P. Hent).

Mai tarziu, pumnii si antebratele au fost infasurate in curele de piele numite ceste (gr. himantes).
Recunoasterea oficiala a boxului are loc in anul 688 i.e.n cand este introdus in programul Jocurilor Olimpice aflate la a 23-a editie. Primul campion olimpic este Onomastos din Smirna care, conform lui Philostratus, a si stabilit regulile boxului antic.
La fel ca in boxul modern, luptatorii se antrenau la saci (gr. Korykos) doar ca ei erau umpluti cu nisip, faina sau samburi de smochine. Pe cap luptatorii purtau calote din piele numite amphotide iar ca protectie pentru dinti folosea piele dura.

Dintre reguli, mai mult deduse din scrieri si imagini, amintesc:
  • - nu existau categorii de greutate fiind interzise doar luptele intre adolescenti si maturi
  • - nu exista limita de timp, victoria fiind decisa cand unul din luptatori abandona sau nu mai era capabil sa lupte
  • - nu era permisa tinerea sau trantirea adversarului
  • - lovirea unui adversar aflat la pamant era considerat un lucru extrem de rusinos


Istoria pugilismului antic se incheie odata cu editia din anul 385 i.e.n a Jocurilor Olimpice, campionul olimpic fiind Varasdat, care va deveni regele Armeniei peste cativa ani. Apoi, Jocurile Olimpice sunt interzise de imparatul Teodosiu, cateva sute de ani nemaistiindu-se nimic despre box. Acesta avea sa renasca definitiv cateva secole mai tarziu in Anglia.

Inceputul boxului modern este legat fara doar si poate de numele lui James Figg, un urias din Londra care prin 1719 provoca la intrecere cu pumnii goi spectatorii unui circ. S-a impus datorita abilitatilor sportive si a puterii sale de judecata, astfel incat la scurt timp, nici o lupta nu se mai desfasura fara sa fie consultat. De referinta au ramas meciurile sale cu Ned Sutton care sunt de altfel si primele intalniri oficiale inregistrate in statisticile boxului. Figg este considerat, mai mult onorific, primul campion mondial la toate categoriile. S-a retras neinvins in anul 1730 si a murit de pneumonie 4 ani mai tarziu la varsta de 39 de ani.
 
 
Dupa retragerea lui Figg isi face imediat aparitia una din cele mai importante figuri din istoria boxului, Jack Broughton (1704-1789), barcagiu de meserie.
 
Acesta preia titlul abandonat de Figg invingandu-i pe Tom Pipes si Jak Gritting. Broughton aduna o serie de reguli sub numele de “London Prize Ring Rules”, un prim regulament al boxului modern care va guverna acest sport pentru urmatorii 100 de ani. El prevedea printre altele ca luptele sa se desfasoare intr-un patrat cu latura de 6 m, interzicea loviturile mai jos de talie sau atacarea adversarului aflat la pamant. Repriza era practic timpul scurs intre doua caderi ale unui boxer. Pentru a da cursivitate luptei era stabilit la 30 de secunde timpul pe care un luptator il avea la dispozitie pentru a reveni in “ring”.
 
 
Dintre luptele lui Broughton, memorabila este cea cu Jack Slack, macelarul din Norfolk, care a durat 212 ore, fiind intrerupta de intuneric si reluata a doua zi. Broughton se retrage din activitate in anul 1750 la 46 de ani.
 
 
 
 
 
 
 
La 9 ianuarie 1788, 10 000 de oameni se aduna ca sa vada minunea: un boxer care se fereste de lovituri. Il chema Daniel Mendoza si e considerat a fi inventatorul eschivei. 

Primul meci international pentru centura marcheaza si un moment controversat al istoriei boxului. Are loc la 17 aprilie 1860 si ii are in prim plan pe englezul Tom Sayers si americanul John Heenan. In fata a 12 000 de oameni, dupa 2 ore si 20 de minute de lupta, americanul il prinde pe englez si ii infasoara una din corzile ringului in jurul gatului. Arbitrii si spectatorii intra in ring dar nu-i pot desclesta, doar prezenta de spirit a unui arbitru care taie coarda cu un briceag salvandu-i viata lui Sayers. Meciul a fost considerat egal. Se poate spune ca a fost una din intalnirile care au schimbat istoria. Socate de brutalitatea luptei, autoritatile fac presiuni pentru a pune punct luptelor cu pumnii goi. Este un prim pas spre ceea ce cativa ani mai tarziu se va impune ca regulamentul marchizului de Queensberry.
bottom of page